În mijlocul unei păduri adânci și misterioase trăia un băiețel pe nume Andrei. El era fascinat de pădure și petrecea zile întregi explorându-i tainele. Cu toate acestea, exista un loc pe care nu îl îndrăznea să îl viziteze niciodată - Ochiul Albastru al Pădurii.
Oamenii din sat spuneau că Ochiul Albastru era o fântână adâncă și fermecată situată în inima pădurii. Se spunea că dacă cineva privea în adâncurile sale, își putea vedea viitorul, dar riscând să fie prins pentru totdeauna în lumea magică. Ochiul Albastru era păzit de spiritele pădurii și nimeni nu se aventura prea aproape de el.
Cu toate acestea, curiozitatea lui Andrei era prea mare pentru a fi oprită. Intr-o zi, într-o după-amiază însorită, el s-a hotărât să exploreze Ochiul Albastru. Cu pasi fermi și inima bătând cu putere, el s-a apropiat de fântână și a privit în adâncurile ei albastre.
La început, totul părea liniștit, dar apoi, din adâncurile Ochiului Albastru, a apărut o figură strălucitoare. Era o zână a pădurii, cu ochi albaștri ca cerul și aripi aurii. Zâna i-a zâmbit lui Andrei și i-a spus că a făcut o alegere curajoasă. Apoi, i-a arătat imagini ale viitorului său, imagini pline de aventuri și împliniri.
Andrei a fost fermecat de frumusețea și înțelepciunea zânei, dar știa că trebuie să se întoarcă la satul său. Cu o ultimă privire către Ochiul Albastru, el a plecat, dar promițând că se va întoarce într-o zi.
De atunci, Andrei a trăit o viață plină de aventuri, călătorind în lumi îndepărtate și adunând povești minunate. El a împărtășit cu ceilalți oameni din sat înțelepciunea și încrederea pe care le-a găsit în Ochiul Albastru al Pădurii, iar satul lor a devenit un loc mai bogat în înțelegere și curaj.
Astfel, Ochiul Albastru al Pădurii a devenit o legendă în sat, amintindu-le oamenilor că curajul și curiozitatea pot aduce înțelepciune și frumusețe în viața noastră, chiar și în cele mai misterioase locuri ale lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu