A fost odată, într-o căsuță primitoare, o pisică pe nume Luna. Luna era o visătoare, adesea găsită înfășurată confortabil în locul ei preferat lângă fereastră, pierdută în lumea ei. Zilele ei erau pline de somn, urmărirea razelor de soare și privitul lumii de afară, dar noaptea, imaginația ei lua zborul.
Într-o seară, pe când casa se liniștise într-o pace profundă și luna împrăștia o lumină blândă prin fereastră, Luna adormi adânc. În visul ei, se trezi într-o grădină minunată, un loc pe care nu-l văzuse niciodată, dar care îi părea straniu de familiar.
Grădina era plină de flori strălucitoare și plutea în aer un parfum dulce. În timp ce se plimba pe aleile înguste, Luna auzi un murmur suav. Urmând sunetul, descoperi un alt pisoi, elegant și grațios, stând mândru pe un zid de piatră.
Pisoiul, cu blana lui lucioasă și ochii expresivi, părea să fie partenerul ideal pe care Luna îl visase mereu. Se uitau unul la celălalt cu o curiozitate tandră, iar în acel moment, Luna simți că totul era perfect.
Dar, așa cum se întâmplă în visuri, grădina începu să se estompeze și Luna simți că se trezește. Deschise ochii și se întoarse în lumea ei reală, dar cu un sentiment de căldură și bucurie în inimă. Deși partenerul ideal era doar un vis, Luna știa că magia acelui moment era ceva ce va ține cu ea pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu