Într-o lume uitată de timp, exista o pădure vastă, atât de întinsă încât nimeni nu-i cunoștea sfârșitul. Această pădure era cunoscută de localnici ca "Pădurea fără margini". La marginea acestei păduri, într-un sat mic, trăia o fată pe nume Alina. Curioasă și aventuroasă, Alina a fost mereu fascinată de misterele pădurii.
Într-o zi, în timp ce explora marginea pădurii, Alina a găsit un drum neumblat care pătrundea adânc în inima acesteia. Pe măsură ce înainta, copacii deveneau tot mai înalți și mai străvechi, iar aerul era încărcat de un parfum dulceag. Lumina soarelui abia pătrundea prin frunzișul des, creând un joc de umbre și lumini pe calea ei.
Pe drum, Alina a întâlnit ființe nemaivăzute: animale care vorbeau, copaci care cântau și flori care se mișcau în ritmul vântului. Cu cât înainta, cu atât pădurea părea să se deschidă în fața ei, revelându-și secretele.
În cele din urmă, Alina a ajuns în centrul pădurii, unde a descoperit un lac strălucitor, al cărui apă părea să conțină stelele însăși. Pe malul lacului, a găsit un carnet vechi, legat cu o panglică albastră. Deschizându-l, a realizat că fiecare pagină conținea povestea unui călător care, ca și ea, fusese atras de misterul pădurii.
Când s-a întors în sat, Alina era schimbată. Pădurea fără margini îi oferise nu doar aventuri, ci și înțelepciunea de a aprecia frumusețea și misterul lumii din jur. Și, așa cum descoperise din cărțile vechi, fiecare poveste adaugă o nouă filă la nesfârșita poveste a pădurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu