Într-un sat mic, undeva în inima munților, locuiau doi buni prieteni, Luca și Andrei. Deși erau diferiți ca fire, un lucru îi unea: pasiunea pentru alergare. Fiecare zi îi găsea antrenându-se pe poteci înguste și prin păduri dese, visând la ziua în care vor putea concura în marea cursă a satului.
Când ziua competiției a sosit, întregul sat era în efervescență. Luca și Andrei, amândoi foarte talentați, erau favoriții mulțimii. Startul cursei a fost dat, și cei doi prieteni au început să alerge umăr la umăr, depășind un concurent după altul.
Pe măsură ce cursa avansa, Luca a început să preia conducerea. Andrei, în ciuda eforturilor sale, nu putea ține pasul. Însă, în ultimii kilometri, Luca a alunecat și a căzut, rănindu-se la picior. Fără să stea pe gânduri, Andrei s-a oprit și l-a ajutat pe Luca să se ridice.
Mulțimea aștepta în tăcere, crezând că amândoi vor abandona. Dar ceea ce s-a întâmplat a fost cu totul neașteptat. Andrei și-a pus brațul în jurul lui Luca, susținându-l, și împreună au continuat cursa.
Când au trecut linia de sosire, întregul sat a izbucnit în aplauze. Chiar dacă oficial Luca a fost declarat învingător, pentru toți cei prezenți, adevărații câștigători au fost amândoi. În acea zi, satul a învățat că în adevăratele competiții ale vieții, nu există învinși, ci doar prieteni care se ajută reciproc să depășească obstacolele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu