Într-un mic sat de la poalele muntelui, trăia Ana, o tânără artistă care își petrecuse viața visând să devină pictoriță renumită. Însă, pe măsură ce zilele treceau, se simțea din ce în ce mai pierdută în gânduri, fără să poată termina niciun tablou. Mintea ei zbura de la o idee la alta, iar pensula nu mai asculta de mâna sa.
Într-o zi, Ana a decis să urce pe muntele din apropiere, sperând că liniștea naturii o va ajuta să găsească răspunsul. Pe drum, a întâlnit un bătrân înțelept care medita lângă un copac. Curioasă, Ana i-a povestit despre dificultatea ei de a se concentra.
Bătrânul i-a zâmbit cald și i-a spus: "Concentrarea nu este ceva ce forțezi. Ea vine natural când îți simplifici mintea. Ca să te focusezi, trebuie să renunți la zgomotul din jur și din interior. Începe cu pași mici, ca atunci când urci muntele. Privește fiecare pas pe care îl faci și uită de vârful muntelui pentru o vreme."
Ana a stat o vreme cu bătrânul, învățând să respire adânc și să se bucure de fiecare moment. Când s-a întors în sat, a încercat să picteze din nou, dar de data aceasta nu s-a mai gândit la rezultat, ci doar la fiecare tușă de pensulă. Așa a descoperit că focusul nu vine atunci când îl cauți disperat, ci atunci când îți lași mintea să fie prezentă în momentul de acum.
Tabloul ei final a fost mai frumos decât și-ar fi imaginat vreodată, iar Ana a învățat că secretul focusului stă în simplitatea fiecărui pas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu