Un om se afla la un nou început, un moment în care trebuia să decidă ce drum să urmeze. În fața lui, două poteci. Prima, cea întunecată, era plină de ceață și umbre. Era calea regretelor, unde fiecare pas părea să scoată la suprafață amintiri ale greșelilor trecute, momentele în care lucrurile nu s-au desfășurat așa cum ar fi dorit. Drumul era familiar, dar apăsător, un loc în care timpul părea să stagneze.
A doua potecă era luminoasă, clară și deschisă. Nu era garantat că va fi ușor, dar această cale promitea ceva diferit – o direcție nouă, plină de focus și determinare. Nu era loc pentru regrete aici, doar pentru acțiuni prezente și viitoare. Omul simți o atracție profundă către această cale, chiar dacă necunoscutul îl provoca.
Fără a mai privi înapoi, omul făcu primul pas pe drumul clarității. Simți cum umbrele regretelor începeau să se destrame, iar mintea îi devenea din ce în ce mai liniștită. În acel moment, înțelese un adevăr simplu: focusul este opusul regretului. Focusul însemna acțiune și alegere conștientă, în timp ce regretul însemna stagnare și neputință.
Cu fiecare pas înainte, omul simți o forță interioară crescândă. Regretele se disipau, iar focusul îi alimenta determinarea. Omul înțelesese că trecutul nu poate fi schimbat, dar viitorul poate fi creat cu fiecare pas ghidat de claritate și intenție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu