Când vrei ceva cu toată ființa ta, simți că ești complet implicat. Îți pui toate speranțele în acel obiectiv, iar dorința devine aproape o parte din tine. Dar atunci când nu se împlinește, frustrarea și dezamăgirea te cuprind. Ești supărat, dezamăgit, simți că universul a fost nedrept. Acea dorință neîmplinită lasă un gol adânc, și parcă totul devine o luptă.
Însă, când te rogi, chiar dacă ai aceeași dorință arzătoare, ceva se schimbă. Rugăciunea nu este doar o cerere, ci și o eliberare. Te deschizi către ideea că, indiferent de rezultat, există un plan mai mare, o înțelepciune dincolo de înțelegerea ta. Dacă nu primești ceea ce ai cerut, dezamăgirea nu te copleșește la fel. În schimb, se instalează o liniște, o încredere că ceea ce nu s-a împlinit nu era pentru binele tău.
Când te rogi, crezi că Dumnezeu știe ce e mai bine pentru tine. Așteptarea devine mai ușoară, iar acceptarea mai naturală. Înțelegi că nu totul depinde de tine și că uneori lucrurile pe care nu le primești sunt chiar cele care te protejează sau te ghidează către o cale mai bună. Diferența dintre a vrea și a te ruga este în esență despre încredere și acceptare. Rugăciunea îți oferă forța de a spera fără a impune, de a dori fără a te pierde în suferință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu