Alex avea un vis clar: să devină arhitect. De ani de zile, fusese fascinat de structurile care se ridicau în fața lui, de modul în care clădirile prindeau formă din schițe și concepte aparent abstracte. Dar, pe măsură ce timpul trecea, viața începea să-i aducă tot mai multe distrageri. Îndoieli, influențe din exterior și alte oportunități îi făceau drumul neclar. Era tentat să exploreze alte direcții, dar în inima lui, dorința rămânea aceeași.
Într-o zi, după ce fusese din nou prins în valul îndoielilor, Alex hotărî să ia o pauză și să reflecteze. Își întrebă sinele: „Ce vreau cu adevărat?” Răspunsul veni imediat, cu o claritate pe care nu o mai simțise de mult: „Vreau să fiu arhitect. Tot restul sunt distrageri.”
Cu acea certitudine nou-găsită, Alex simți că întreaga lume din jur se schimbă. Tot ceea ce părea înainte confuz și tulburător devenea acum irelevant. Nu era nevoie să-și împartă atenția între alte opțiuni sau să se întrebe constant dacă se află pe drumul corect. Știa cu siguranță ce își dorea, iar acel „vreau” era tot ce avea nevoie pentru a-și găsi focusul.
A doua zi, Alex începu să lucreze mai concentrat decât oricând. Își făcu un plan de studiu, aplică pentru cursuri suplimentare și își reorganiză viața astfel încât să prioritizeze acest scop. Nimic nu mai părea să-l distragă, pentru că știa că dorința lui clară și certă era deja focusul său. Fiecare pas pe care îl făcea devenea parte din drumul său către arhitectură.
Cu timpul, Alex deveni din ce în ce mai sigur pe el. Nu mai era vorba de a găsi focusul; focusul venise de la sine în momentul în care își dăduse seama ce voia cu adevărat. Într-un fel, răspunsul la întrebarea „Cum să mă focusez?” era simplu: Știi ce vrei și vei găsi calea.
Focusul nu era un mister; era o consecință naturală a certitudinii. Când știi sigur ce vrei, totul din jur devine secundar, iar drumul înainte este clar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu