Teama e ca o umbră care se strecoară încet în mintea noastră, ascunzându-se în cele mai adânci colțuri. De cele mai multe ori, nu ne dorim să o vedem, preferăm să o evităm. Dar ascunderea nu face decât să o întărească. Cu cât ne ferim mai mult de ea, cu atât devine mai puternică, mai prezentă.
Însă curajul vine în momentul în care decizi să îți privești teama în ochi și să o strigi pe nume. Este un gest simplu, dar profund. Când numești teama, o faci vizibilă, o aduci la lumină. Deodată, acea forță nevăzută care părea să te țină captiv începe să se dizolve. Strigând-o pe nume, teama nu mai este un necunoscut, ci devine ceva de înfruntat.
Iar în acel moment, te ascunzi dispare ca opțiune. Nu mai poți să te prefaci că nu există. În schimb, accepți prezența ei și înveți să trăiești cu ea. Curajul de a o numi te eliberează. În loc să te îngenuncheze, teama devine un punct de plecare pentru creștere și autodescoperire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu