Ana stătea pe o bancă în parc, pierdută în gânduri. Avea de făcut o alegere importantă și simțea că greutatea deciziei apăsa asupra ei. Își dorea să facă pasul cel mai potrivit, dar se întreba dacă ar merita să investească atâta efort în ducerea deciziei la bun sfârșit. Își amintea momente din trecut când a lăsat lucrurile neterminate și s-a întrebat cum ar fi fost viața ei dacă ar fi dus totul la capăt.
În acel moment, a realizat că deciziile ei nu erau doar alegeri izolate, ci părți dintr-un mozaic care forma viața ei. Fiecare alegere adăuga o nouă piesă la imaginea de ansamblu. Și-a dat seama că deciziile pe care le ia nu sunt doar despre rezultate, ci despre cine devine în timp ce le duce la bun sfârșit. Cu fiecare alegere asumată până la capăt, devenea mai puternică, mai încrezătoare și mai înțeleaptă.
Ana a înțeles că finalizarea deciziilor este un semn de respect față de sine și față de potențialul ei. Chiar dacă uneori drumurile erau dificile și pline de obstacole, acestea o ajutau să crească. Știa acum că, de fiecare dată când lua o decizie și o ducea la bun sfârșit, își demonstra că este capabilă, că are forța de a crea și de a modela viața pe care și-o dorește.
În acea zi, a hotărât să își urmeze alegerea cu hotărâre și să își ofere tot suportul de care avea nevoie pentru a o finaliza. Știa că deciziile ei aveau o importanță mult mai mare decât și-ar fi imaginat vreodată, că fiecare pas dus la capăt o apropia de acea versiune ideală a ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu