Alexandru simțea de mult timp că îi lipsește ceva, o conexiune profundă cu el însuși pe care nu știa cum să o găsească. Deși viața lui părea una reușită din exterior, în interior simțea un gol pe care nu îl putea explica. Într-o zi, a decis să facă o schimbare: să se îndepărteze de rutină și să pornească într-o călătorie solitară spre munți, sperând să găsească răspunsuri în liniștea naturii.
Pe drum, Alexandru și-a dat seama că singurătatea nu era deloc ușoară. Fără zgomotul și distragerile cotidiene, gândurile sale deveneau mai puternice, iar emoțiile mai intense. Cu fiecare pas, simțea cum pătrunde mai adânc în sine. Găsea refugiu în momentele de liniște sub cerul înstelat și în sunetul vântului printre brazi, încetând să mai caute răspunsuri exterioare și începând să-și asculte inima.
După câteva zile de mers, Alexandru a ajuns pe un vârf de munte. Acolo, în tăcerea profundă, a înțeles că descoperirea de sine nu este despre a găsi ceva anume, ci despre a-ți permite să fii complet prezent cu tine. În acea clipă, Alexandru a simțit o liniște profundă, știind că toate răspunsurile pe care le căutase erau deja în el.
S-a întors acasă diferit, cu o nouă lumină în privire și o calmă încredere. Începuse să înțeleagă că drumul către descoperirea sinelui nu se termină niciodată, că este o călătorie continuă pe care o trăiești cu fiecare zi în care îți permiți să fii autentic și să îți accepți propria ființă, în toată splendoarea și imperfecțiunea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu