Mircea, un tânăr inginer, simțea că se afundă într-o rutină zilnică de la care nu se mai putea desprinde. Se trezea în fiecare dimineață cu o teamă inexplicabilă de eșec, iar toate deciziile păreau dificile. Într-o zi, după o conversație lungă cu prietenul său cel mai bun, acesta i-a spus: „Mircea, e timpul să înveți să ai încredere. Nu poți controla totul, dar poți alege să crezi în tine.”
Aceasta l-a pus pe Mircea pe gânduri. Cum ar fi fost să lase frica deoparte și să aibă încredere în propriile decizii? A început să facă mici schimbări. În loc să se îndoiască de fiecare alegere, încerca să privească lucrurile cu un ochi mai îngăduitor. Primul pas a fost să se înscrie la un curs de alpinism, o pasiune pe care o amânase mereu din teama că nu va fi suficient de pregătit.
În timpul primei sale ascensiuni, Mircea a simțit cum adrenalina îi inundă corpul. Era pe marginea unei stânci, privind în jos, dar de data aceasta nu era paralizat de frică. În schimb, o voce interioară îi șoptea: „Ai încredere, Mircea. Următorul pas este tot ce contează.” Acea experiență l-a învățat că încrederea nu vine din a ști totul, ci din a accepta necunoscutul și a face pasul următor.
Când a ajuns în vârf, Mircea a simțit un val de eliberare. Acum înțelegea că încrederea nu era doar o emoție, ci o alegere activă de a îmbrățișa incertitudinea și de a te baza pe tine însuți. Din acel moment, Mircea a privit viața cu mai mult curaj, convins că, indiferent de circumstanțe, încrederea avea să îl conducă mereu în direcția potrivită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu