Oamenii aleg să-l iubească pe Dumnezeu nu pentru că El este perfect, ci pentru că înțeleg că iubirea adevărată nu constă în căutarea perfecțiunii. În esența Sa, Dumnezeu ne învață că iubirea este despre acceptare, iertare și compasiune, mai ales în fața imperfecțiunilor noastre.
Maria, o femeie aflată într-un moment de introspecție profundă, se întreba adesea de ce Dumnezeu ar putea iubi pe cineva ca ea, cu toate slăbiciunile și greșelile sale. Într-o zi, stând în liniștea naturii și rugându-se, a avut o revelație: iubirea divină nu cere perfecțiune. În schimb, Dumnezeu ne iubește tocmai pentru că suntem imperfecți, pentru că în acele slăbiciuni și greșeli se află spațiul în care putem învăța, crește și ne putem apropia de El.
Maria a realizat că încercarea de a fi perfectă nu era ceea ce Dumnezeu aștepta de la ea. De fapt, în Scripturi, iubirea Lui se manifestă cel mai puternic în momentele de slăbiciune ale oamenilor. Însăși existența iertării și a harului divin demonstrează că iubirea lui Dumnezeu nu este condiționată de o viață fără greșeli. Dumnezeu ne iubește pentru umanitatea noastră, cu toate imperfecțiunile și vulnerabilitățile noastre.
Această iubire ne învață un adevăr profund: că perfecțiunea nu este scopul iubirii, ci acceptarea. Iubirea este despre a vedea dincolo de defecte și a îmbrățișa omul în întregime. Oamenii aleg să-l iubească pe Dumnezeu pentru că El ne arată că nu trebuie să ne ascundem imperfecțiunile, ci să le acceptăm ca parte din drumul nostru spre înțelepciune și creștere spirituală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu