Luca era un om obișnuit, mereu preocupat de a face pe plac celorlalți. Își petrecea zilele încercând să se ridice la așteptările altora, dar, pe măsură ce anii treceau, simțea că ceva îi lipsea. Se întreba de ce, în ciuda eforturilor sale, nu simțea niciodată împlinirea.
Într-o zi, plimbându-se printr-o pădure liniștită, a întâlnit un bătrân înțelept care stătea pe o piatră și medita. Luca, cu sufletul apăsat, i-a spus: "De ce, în ciuda tuturor eforturilor mele, nu mă simt niciodată cu adevărat fericit?"
Bătrânul l-a privit zâmbind și i-a răspuns: "Pentru că nu ai învățat să te iubești pe tine însuți. Când omul nu se iubește pe sine, orice recunoaștere din exterior este ca o casă construită pe nisip – fără fundație."
Cuvintele bătrânului au răsunat în mintea lui Luca. Încet, a început să înțeleagă că adevărata iubire nu vine din afară, ci din interior. A învățat să se accepte, să-și ierte imperfecțiunile și să se bucure de fiecare moment. Din acel moment, Luca a devenit omul care se iubește pe sine, iar viața sa s-a transformat. Nu mai avea nevoie de confirmări din exterior, pentru că avea deja cea mai importantă validare – propria lui iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu