Mara era cunoscută pentru ușurința cu care îi lăsa pe alții să decidă în locul ei. De multe ori, când cineva îi cerea părerea sau o întreba ce își dorește, răspunsul ei era un zâmbet politicos și o încuviințare la ceea ce spuneau ceilalți. Îi era mai ușor așa, căci nu își dădea voie să exploreze propriile dorințe.
Într-o seară, în timp ce se plimba prin pădurea de la marginea orașului, a auzit sunetul liniștit al frunzelor sub pașii săi și vântul printre ramurile copacilor. În acel moment, a simțit un gol adânc în sufletul său, ca și cum în toată liniștea, dorințele sale neexprimate îi șopteau. Pentru prima dată, și-a dat seama că nimeni nu ar putea să îi rostească „vreau” în locul ei, căci nimeni nu putea simți ceea ce simțea ea.
Mara a decis să își ia timp pentru ea, să exploreze ce anume își dorea cu adevărat. A început să scrie o listă cu toate lucrurile pe care le simțea că le dorește, oricât de mari sau mici. La început a fost dificil, căci nu era obișnuită să se gândească la sine. Dar cu fiecare „vreau” pe care îl punea pe hârtie, simțea cum prinde forță, cum începe să își cunoască adevărata valoare.
Când lista a fost completă, a realizat că „vreau” era mai mult decât un simplu cuvânt; era un act de afirmare a sinelui. Cu fiecare dorință exprimată, Mara se simțea mai puternică și mai conectată la sine. În acea clipă, a înțeles că nimeni altcineva nu putea rosti „vreau” pentru ea, pentru că nimeni altcineva nu putea să trăiască viața ei.
Astfel, Mara și-a început drumul de la dorință la acțiune, dându-și voie să trăiască pentru ea însăși. Și-a asumat responsabilitatea pentru propria viață și, în acest proces, și-a descoperit puterea interioară. A înțeles că atunci când spui „vreau” cu convingere, devii creatorul propriului destin, și că această putere este ceva ce nu ți-o poate lua nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu