Ana fusese mereu în căutarea sensului vieții. Întrebările despre scopul existenței o frământaseră ani de zile. Încercase să găsească răspunsuri în carieră, în relații și în realizări personale, dar mereu rămânea cu sentimentul că lipsea ceva esențial.
Într-o zi, în timp ce medita pe malul unei ape liniștite, a avut o revelație. Nu era sensul vieții cel care îi lipsea, ci iubirea pentru sine. A realizat că rostul vieții ei nu putea fi găsit în lucrurile exterioare până nu se accepta și se iubea așa cum era, cu toate imperfecțiunile și greșelile.
Atunci a înțeles: când îți accepți valoarea, când te iubești pe tine însuți, viața începe să capete un sens profund. Iubirea de sine nu este doar un act de încredere, ci cheia către a înțelege că fiecare moment al vieții tale are un rost. Ana a descoperit că, iubindu-se pe sine, viața sa devenea plină de scop și sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu