Ana fusese mereu o persoană precaută. Își evitase întreaga viață cele mai mari frici – de a pierde, de a eșua, de a fi vulnerabilă. Însă, într-o zi, s-a trezit în fața unei provocări pe care nu mai putea să o ocolească. Era o situație în care exact de ceea ce se temea cel mai mult urma să se întâmple.
În acel moment de criză, când tot ce încercase să controleze se destrăma, și-a dat seama că frica nu putea fi evitată pentru totdeauna. Oricât de mult ar fi încercat să scape de ea, frica o urmărise și devenise o parte a vieții sale. Dar adevărul care se ascundea în spatele fricii nu era amenințarea pe care și-o imaginase mereu. Era, de fapt, o oportunitate de a învăța, de a crește și de a se elibera.
Când a privit frica în față și a îmbrățișat adevărul din spatele ei, Ana a descoperit că libertatea nu vine din a fugi de frică, ci din a o confrunta. Frica nu era un zid, ci o ușă care aștepta să fie deschisă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu