Într-un sat de la marginea unui deșert, trăia un băiat pe nume Omar, cunoscut pentru întrebările sale nesfârșite. Într-o zi, a întrebat bătrânii satului: „De ce căutăm adevărul?”
Un bătrân i-a spus: „Adevărul este precum apa dintr-o oază. Dacă nu-l cauți, vei muri de sete.” Un altul a adăugat: „Este cheia care deschide porțile spre fericire.” Dar Omar nu era mulțumit. Răspunsurile păreau incomplete.
Hotărât să afle, Omar a plecat în deșert. Acolo, după zile de mers, a întâlnit un pustnic care locuia singur într-o colibă de piatră. Pustnicul l-a întrebat: „De ce ai venit?”
„Caut să înțeleg de ce oamenii caută adevărul,” a răspuns Omar.
Pustnicul a zâmbit și i-a spus: „Oamenii caută adevărul pentru că simt o neliniște profundă. Este ca un cântec pe care îl auzi în depărtare și care te cheamă. Uneori, nu știi de ce îl cauți, dar simți că fără el, ești incomplet.”
Omar l-a privit curios. „Și ce se întâmplă când găsești adevărul?”
Pustnicul a râs ușor. „Când îl găsești, înțelegi că adevărul nu este o destinație, ci o oglindă. Îți arată cine ești și ce ai fost mereu. Căutarea adevărului nu este despre a găsi ceva din afara ta, ci despre a descoperi ce era deja în tine.”
Omar a petrecut câteva zile alături de pustnic, reflectând la cuvintele acestuia. Întors în sat, nu a mai simțit nevoia de a primi răspunsuri de la alții. În schimb, și-a lăsat întrebările să îl ghideze către propriile descoperiri.
De ce caută oamenii adevărul? Pentru că, în esență, adevărul este o călătorie spre sinele autentic. Este nevoia de a înțelege cântecul din depărtare care, de fapt, a fost întotdeauna în inima ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu