Călătorul umbrelor

 Într-un oraș vechi, unde străzile erau înguste și clădirile îmbrăcate în iederă, exista o legendă despre un om care apărea numai la apus. Era cunoscut ca „Călătorul umbrelor” și se spunea că putea să găsească orice pierdut – obiecte, oameni sau chiar părți din sufletul tău.

Elena, o tânără care simțea că și-a pierdut sensul vieții, a auzit de această legendă de la o bătrână în piață. Deși părea o poveste pentru copii, Elena a simțit un licăr de speranță. În aceeași seară, la ora apusului, s-a așezat pe o bancă din piața centrală și a așteptat.

Când soarele a coborât sub linia orizontului, o siluetă lungă și întunecată a apărut. Era un bărbat îmbrăcat în negru, cu o pălărie largă care îi ascundea fața. Umbra lui părea să se miște independent, alunecând pe clădiri și pietre ca un val de cerneală.

— Ce ai pierdut, copilă? a întrebat el cu o voce adâncă, dar calmă.

Elena a oftat.

— Cred că mi-am pierdut pe mine însămi. Nu mai știu cine sunt sau ce vreau.

Călătorul umbrelor a încuviințat, iar apoi i-a întins mâna.

— Vino cu mine. Trebuie să cauți în umbrele tale.

Elena l-a urmat, iar orașul din jur s-a schimbat. Străzile familiare au devenit labirinturi de lumină și întuneric, fiecare umbră dezvăluind o amintire: momente din copilărie când visa să fie scriitoare, întâlniri ratate, cuvinte nespuse și visuri abandonate. Unele umbre erau blânde și luminoase, altele apăsătoare și reci.

Călătorul umbrelor nu spunea nimic, dar fiecare pas o ajuta pe Elena să vadă clar. În cele din urmă, au ajuns într-o piațetă luminată de o singură lampă. În mijlocul acesteia, Elena și-a văzut reflecția – nu în oglindă, ci în umbra lămpii. Era mai clară decât oricând, cuprinzând toate părțile ei, bune și rele.

— Aici ești, i-a spus Călătorul. Întotdeauna ai fost aici. Trebuia doar să privești înăuntru.

Elena a înțeles. Căutarea nu fusese despre a găsi ceva pierdut, ci despre a-și accepta trecutul, temerile și visurile. Când a ridicat privirea, Călătorul umbrelor dispăruse, lăsând-o singură sub lampa caldă.

De atunci, Elena și-a regăsit calea, scriind povești despre umbre și lumină, inspirându-i pe alții să-și caute propria reflecție.