Într-o vale liniștită trăia un înțelept bătrân numit Simeon, care, în loc să ofere răspunsuri directe, le dădea oamenilor întrebări. Oricine venea să îl întrebe despre viață, el le răspundea cu o simplă întrebare: „De ce?” La început, oamenii erau surprinși și nu înțelegeau, dar în timp au învățat să privească această întrebare ca pe o cheie către adevărurile interioare.
Odată, un tânăr pe nume Natan l-a întrebat: „Maestre, am pus întrebarea 'de ce?' din nou și din nou, dar de fiecare dată pare să mă ducă mai aproape de mine însumi, ca și cum întrebarea aceasta îmi spune că eu sunt răspunsul. Este posibil?”
Simeon a zâmbit și i-a spus: „Natan, când întrebi 'de ce?' călătoria devine o întoarcere către esență. Cu cât sapi mai adânc, cu atât realizezi că nu există un răspuns extern. Întrebarea este doar un ecou al conștiinței tale care spune: 'eu sunt'. Fiecare de ce te aduce mai aproape de faptul că pur și simplu exiști.”
Pentru prima dată, Natan a înțeles că întrebarea „de ce?” nu cerea o explicație. Ea îl ghida spre un moment de conștientizare pură, unde gândurile se opreau, iar răspunsul era simplu și profund: „Eu sunt”. A înțeles că sensul fiecărei întrebări se dizolvă în liniștea conștiinței sale, în trăirea prezentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu