duminică, 3 noiembrie 2024

Chemarea Clipei Prezente


 Într-un oraș mic, trăia o femeie pe nume Lia, cunoscută pentru dorința ei de a trăi fiecare clipă. Totuși, Lia avea o slăbiciune: își petrecea ore întregi amintindu-și momente frumoase din trecut sau visând la toate bucuriile pe care le va avea în viitor. În mintea ei, retrăia zile însorite, râsete alături de prieteni și planifica viitoare aventuri, însă, în realitate, acele bucurii nu erau decât gânduri trecătoare, și viața continua să-i scape printre degete.

Într-o zi, Lia întâlni un om în vârstă pe nume Darius, care observă neliniștea din ochii ei și îi spuse: „Lia, îmi pare că trăiești mai mult în amintiri și în visuri decât aici, în această clipă.”

Lia zâmbi melancolic și îi răspunse: „Nu este rău să te gândești la momente frumoase sau să visezi la viitor, nu-i așa?”

Bătrânul o privi cu blândețe și îi spuse: „Nu, nu e greșit. Dar amintește-ți că bucuria nu poate exista decât acum. În trecut, doar îți amintești cum a fost, iar în viitor, doar îți imaginezi. Nu poți să simți cu adevărat decât în această clipă. Așa cum nu poți atinge cu mâna decât ceea ce se află aici, în fața ta.”

„Și atunci cum să mă bucur acum, când mintea mea aleargă mereu în altă parte?” întrebă Lia, cu o curiozitate sinceră.

„Privește în jurul tău, simte aerul, ascultă sunetele. Când mintea îți fuge, adu-o înapoi cu un gând simplu: acesta este momentul meu. Bucură-te de lumina zilei, de mirosul florilor, de oamenii care te înconjoară. Lasă fiecare respirație să îți aducă aminte că viața este doar aici.”

Lia încercă să facă ceea ce îi spunea bătrânul. Inspiră adânc și începu să observe cum vântul îi mângâia fața, cum soarele îi încălzea pielea și cum păsările ciripeau în depărtare. Pentru prima dată după mult timp, simți o bucurie simplă și autentică, fără amintiri și fără visuri. Era bucuria de a fi prezentă în propria viață.

În zilele ce au urmat, Lia continuă să practice acest mic ritual, să se oprească din amintiri și visuri și să se conecteze la clipa prezentă. De fiecare dată când o făcea, simțea cum inima i se umple de o bucurie adevărată, fără iluzii. Descoperise că bucuria reală, profundă, trăiește doar în momentul prezent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu