În fiecare seară de iarnă, Maia obișnuia să se plimbe pe aleile înguste și pietruite ale unui oraș vechi, unde lumina felinarelor și ecoul pașilor o transportau în alte timpuri. Într-o seară, în timp ce pășea pe una dintre alei, a auzit pași care se armonizau cu ai ei. Era o prezență necunoscută, dar stranie și familiară în același timp.
Maia s-a întors și l-a văzut pe Luca, un bărbat pe care îl întâlnise întâmplător la o librărie cu câteva luni în urmă. Privirile lor s-au întâlnit, iar fără să-și spună vreun cuvânt, au început să se plimbe împreună, ca și cum își continuau o poveste nespusă. Au petrecut ore întregi pierduți în conversații, râsete și tăceri înțelese, de parcă timpul și spațiul dispăruseră.
În fiecare iarnă de atunci, fără să-și dea întâlnire, se regăseau în același loc și se plimbau împreună pe alei, păstrând vie o poveste care avea să dureze o viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu