Era o dimineață rece de noiembrie când Ana a realizat că viața ei se transformase într-un labirint al alegerilor. Fiecare decizie părea să ducă spre alte intersecții, alte provocări, alte întrebări. Își petrecuse ultimii ani încercând să facă „alegerile corecte”, dar tot ce simțea era o nesfârșită oboseală.
Într-o zi, pe când mergea prin parc, s-a oprit să se odihnească pe o bancă veche. Lângă ea, un bătrân sculpta ceva într-o bucată de lemn. Curioasă, Ana l-a întrebat ce face.
„Modelez destinul,” a răspuns el zâmbind.
„Cum adică?” a întrebat ea, surprinsă.
„Fiecare alegere pe care o facem este precum o lovitură de dalta în lemn. Unele sunt delicate și precise, altele, grăbite sau neglijente, dar toate lasă urme. Important e să știi ce formă vrei să dai vieții tale. Nu te gândi doar la rezultat; fii atentă la fiecare mișcare. Când înțelegi că fiecare decizie e un act de creație, devii stăpâna propriului destin.”
Cuvintele bătrânului i-au rămas în minte. Ana a început să-și privească alegerile nu ca pe o povară, ci ca pe o oportunitate de a-și sculpta viața. Nu mai era vorba de a lua decizia „corectă” sau „greșită”, ci de a fi prezentă, conștientă și curajoasă. A înțeles că nu există o hartă perfectă pentru labirint, dar exista întotdeauna un scop: acela de a deveni cea mai bună versiune a ei.
Ani mai târziu, Ana avea să-și amintească de sculptorul din parc, zâmbind la gândul că o bucată de lemn aparent lipsită de formă i-a schimbat întreaga perspectivă. Înțelegerea că alegerile sunt un proces creativ, nu o simplă bifare pe o listă, o transformase într-un adevărat creator al propriei vieți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu