Sofia era o tânără care se confrunta cu tumultul vieții moderne: ore lungi de muncă, notificări nesfârșite și o listă interminabilă de lucruri de făcut. De fiecare dată când se oprea să ia o pauză, mintea ei fugea mereu la ce avea de rezolvat în următoarea oră, zi sau săptămână. Chiar și momentele care ar fi trebuit să fie relaxante – o cină cu prietenii sau o plimbare pe malul râului – se transformau în ocazii de planificare pentru viitor.
— De ce nu reușesc să mă bucur de clipa asta? se întreba Sofia, dezamăgită de propria ei neputință.
Într-o zi, plimbându-se prin parc, a observat un bătrân care stătea pe o bancă și hrănea porumbeii. Spre deosebire de toți ceilalți din jur, omul nu avea telefonul în mână, nici vreo listă de „datorii” în minte. Zâmbea calm, urmărind frind fiecare mișcare a micilor creaturi cu o seninătate pe care Sofia o pierduse de mult.
— Bună ziua, i-a spus Sofia, curioasă. Cum reușiți să stați aici și să păreți atât de mulțumit?
Bătrânul a zâmbit, ridicând ochii spre ea.
— Focusul, dragă copilă. A fi în momentul prezent este ca și cum ai da un ordin clar sufletului tău să trăiască acum, nu în viitor, nu în trecut. Tot ce ai e acum, clipa asta.
Cuvintele lui au răsunat adânc în mintea Sofiei. Începând din acea zi, și-a propus să-și antreneze mintea să stea în prezent. Nu a fost ușor – gândurile continuau să se repeadă, dar de fiecare dată când se trezea pierdută în griji, își amintea de bătrânul din parc.
Pe parcursul lunilor care au urmat, Sofia a observat o schimbare. Mesele cu prietenii au devenit pline de râsete autentice, plimbările pe malul râului au fost acompaniate de ciripitul păsărilor, iar munca a devenit mai eficientă, fără povara constantă a stresului.
A înțeles acest lucru simplu, dar profund: focusul este despre a-ți da ordinul clar să trăiești clipa prezenta, acceptând că doar acum, în această secundă, se naște adevărata viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu