Era odată un tânăr căutător de sensuri, pierdut într-o lume a zgomotului. Fiecare zi îi aducea voci noi, dar niciuna nu părea să aibă greutatea adevărului. Până într-o zi, când a întâlnit un bătrân înțelept, care i-a spus doar atât: „Cuvintele pe care le rostești creează povestea pe care o trăiești.”
Curios, tânărul a început să fie atent la vorbele sale. „Nu pot” devenea „Voi încerca.” „Sunt pierdut” devenea „Caut calea.” Pe măsură ce frazele lui se schimbau, lumea din jur părea să se transforme. Obstacolele se micșorau, iar încrederea în el creștea.
Într-o zi, a înțeles: nu doar cuvintele lui defineau viața, ci sensul pe care îl punea în ele. Și-a ales cuvintele ca un artist care își pictează capodopera, iar viața lui a devenit o operă de artă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu