Scânteia care nu se stinge

 Într-o cetate veche, printre ruinele pietruite și casele mici de piatră, locuia un tânăr pe nume Andrei, care era cunoscut pentru energia sa molipsitoare și pentru zâmbetul cald. Andrei trecea zilnic prin piața orașului, salutând pe toți cu o bucurie autentică. Cei din jurul lui adesea se întrebau de unde izvorăște atâta bucurie și ce îl face să fie mereu atât de prezent și plin de viață.

Într-o zi, un bătrân venit dintr-o țară îndepărtată, pe nume Maestrul Kira, l-a privit pe Andrei cu interes și i-a spus: „Tinere, ai o scânteie în privire pe care rar o văd. Spune-mi, ce te face să simți viața așa cum o faci tu?”

Andrei s-a oprit, ușor surprins de întrebare. „Nu știu, Maestre. Doar că iubesc viața și mă bucur de fiecare zi, chiar dacă nu e totul perfect. Mă trezesc dimineața și simt că orice pas poate să-mi dezvăluie ceva nou și minunat.”

Maestrul zâmbi și continuă: „Nu este o simplă întâmplare, tinere. Dorința ta de a trăi nu este doar un sentiment de moment, ci un focus constant asupra vieții. Este un angajament pe care îl reînnoiești în fiecare zi. Fără să-ți dai seama, tu îți concentrezi energia asupra fiecărui pas, iar de acolo vine bucuria ta.”

Andrei rămase gânditor și îl întrebă: „Deci, dorința mea de a trăi este mai mult decât o simplă pasiune?”

Maestrul Kira dădu din cap afirmativ. „Da. A dori să trăiești cu adevărat înseamnă să îți acorzi timp pentru a observa, pentru a simți și pentru a îmbrățișa fiecare moment. Focusul tău este direcționat către micile lucruri, către clipa prezentă, iar asta dă forță și sens vieții tale. Mulți oameni trec prin viață orbiți de grijile lor sau pierduți în gânduri despre trecut și viitor, dar tu ești ancorat aici, iar acest lucru îți oferă acea scânteie specială.”

Pe măsură ce zilele treceau, Andrei începu să fie mai conștient de fiecare clipă trăită, realizând că dorința de a trăi era o formă de focus profund. Observă cum păsările cântau la primele raze ale dimineții, cum vântul adia printre copaci și cum soarele încălzea piatra cetății. Fiecare detaliu devenea o parte din bucuria lui, iar viața lui părea să înflorească în moduri neașteptate.