Într-o zi răcoroasă de primăvară, Sofia a găsit o scrisoare pe banca din parc, legată cu o panglică albastră. Curioasă, a ridicat-o și, în loc să o ignore, a decis să o citească. Scrisoarea era plină de cuvinte simple, dar puternice, descriind dorința cuiva de a se regăsi și a trăi o iubire pură și autentică. La sfârșit, nu era niciun nume, doar inițialele „D.M.”
În zilele ce au urmat, Sofia a revenit în parc, sperând să găsească alte indicii. Într-o zi, a găsit o altă scrisoare, pe aceeași bancă, tot legată cu panglica albastră, de data aceasta vorbind despre un loc special din oraș – o cafenea micuță de pe o stradă laterală. Sofia a decis să meargă acolo.
La cafenea, a întâlnit un bărbat cu o carte deschisă și o floare de liliac pe masă. Părea prins în gânduri, dar când a ridicat privirea, Sofia a recunoscut în ochii lui ceva familiar – o dorință de regăsire și de iubire, exact ca în scrisori.
Curând, au început să se întâlnească regulat în parc și în cafenea, iar D.M., pe care Sofia îl cunoștea acum sub numele de David, a devenit parte din viața ei. Scrisorile, acum scrise de amândoi, le-au păstrat vie legătura specială. Însă ei știau că această iubire avea să dureze o viață, chiar dacă începutul ei fusese misterios și neașteptat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu