Mara era o alergătoare pasionată, iar astăzi se afla la startul cursei vieții ei, un maraton pe care îl așteptase de ani de zile. Fusese pregătită, fiecare pas planificat, fiecare respirație calculată. Dar nimic nu putea să o pregătească pentru intensitatea acelei curse, pentru valurile de durere și epuizare care o copleșeau pe măsură ce se apropia de finiș.
Cu câțiva metri înainte de linia de sosire, corpul ei pur și simplu nu mai voia să asculte. Genunchii îi cedau, respirația devenea sacadată, și o durere surdă îi străpungea pieptul. Era atât de aproape, dar părea că orice efort suplimentar era imposibil. În acel moment, un singur gând îi fulgeră mintea: „De ce am ajuns până aici, dacă acum simt că nu mai pot?”
Cu ochii închiși, își aminti de toate antrenamentele în care trecuse prin aceeași durere și momentele când își promisese că nu va renunța niciodată. În jurul ei, spectatorii strigau, fiecare voce purtând o undă de speranță. Și, în acel moment, înțelegea că linia de sosire nu este doar un punct pe traseu; e simbolul tuturor momentelor în care nu renunți, indiferent de oboseala, durerea și îndoielile care te copleșesc.
Cu o ultimă sforțare, Mara își găsi energia necesară să continue. Fiecare pas o ducea mai aproape de visul ei, iar când în cele din urmă a trecut linia de sosire, a înțeles că adevărata victorie nu era finișul, ci curajul de a nu renunța.
Aceasta este povestea unui om care alege să meargă mai departe, chiar și atunci când simte că nu mai poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu