Într-o zi ploioasă de noiembrie, Andrei și Ana s-au întâlnit pentru prima dată. Erau amândoi prinși în agitația orașului, încercând să-și protejeze hainele de ploaie sub umbrele prea mici și strâmte. În mulțime, umbrela roșie a Anei s-a întâlnit cu umbrela gri a lui Andrei, și așa a început povestea lor.
S-au privit și au zâmbit jenați de coliziunea lor întâmplătoare. Din acel moment, umbrela roșie a devenit un simbol al iubirii lor – ori de câte ori ploua, Andrei avea să o aștepte pe Ana cu o umbrelă roșie, indiferent unde s-ar fi aflat în oraș.
Cu timpul, legătura lor a devenit una profundă. Au împărtășit secrete, vise și multe plimbări sub umbrela roșie. Dar, ca în orice poveste, viața i-a încercat. Andrei a primit o ofertă de muncă într-o altă țară, iar despărțirea era inevitabilă. Promisiunile și-au făcut loc în inimile lor, iar umbrela roșie a devenit martorul jurămintelor de iubire.
Timpul a trecut greu pentru Ana, iar fiecare zi ploioasă îi amintea de Andrei. Într-o zi, când furtuna părea să fie de neoprit, și-a luat umbrela roșie și a plecat în locul lor preferat din parc, unde se întâlneau mereu când erau împreună. Într-o stare de melancolie, se pregătea să plece când a văzut, la câțiva pași distanță, o altă umbrelă roșie care îi făcea cu ochiul.
Când a ridicat privirea, l-a văzut pe Andrei, zâmbind în ploaie, ținând o umbrelă identică și așteptând-o. Fără cuvinte, s-au îmbrățișat, lăsând ploaia să cadă, înconjurați de umbrelele lor roșii, simbolul iubirii care nu a dispărut niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu